outdoor education
Teoria
și metodologia instruirii
I.
Învățarea dincolo de clasă/outdoor
education (generalități și exemplificare).
II.
Diferențiați următoarele concepte: plan de
învățare, plan individualizat de învățare, plan educațional, plan educațional individualizat.
Precizați câte un model de realizare pentru fiecare concept diferit și
argumentați utilitatea.
I.
Învățarea dincolo de clasă/outdoor
education (generalități și exemplificare).
1.
Suntem pregătiți pentru outdoor
education ?
2.
Există mai multe accepțiuni pentru
sintagma „outdoor education”, și anume:
a. Activitate
în aer liber, în afara spațiului instituțional al școlii,
b. (in
1958) a fost avansată următoarea definiție: „metodă de învățare care folosește
trei cuvinte-cheie: educația în, despre și pentru aer
liber.
c. (în
1986) a fost redefinit termenul, în șase puncte importante (educația outdoor):
-
„este metodă de învățare
-
este experiențială
-
are loc în aer liber
-
necesită utilizarea tuturor simțurilor și
implică domeniile vieții psihice – cognitiv/ afectiv/ psiho-motor.
-
este o chestiune de relații, care implică
oameni și resurse naturale.”
3.
„Scopul educației outdoor nu este, de
obicei, activitatea în sine, ci mai degrabă de a învăța cum să depășească (un
elev) problemele, de a lucra alături de alții, de a dezvolta o relație mai
profundă cu natura. Finalitatea activității de outdoor este aceea de a dezvolta
personalitatea fiecărui copil în unul dintre domeniile: afectiv (abilitați de
comportament); motric (abilități fizice); cognitiv (abilități de gândire).”
4.
Competențele pe care le solicită
activitățile de tip outdoor ar fi următoarele:
§ spirit
explorativ
§ spirit
de inițiativă
§ autodeterminare
§ gândire
reflexivă
§ promptitudine
în decizii.
Educația outdoor are certe valențe formative,
contribuind la desăvârșirea personalității copilului și la integrarea lui
socială.
De asemenea, promovează dobândirea și menținerea unei
stări fizice și psihice optime, contribuind astfel la îmbunătățirea vieții.
Educația outdoor poate fi:
·
educația pentru cunoașterea mediului
·
educația pentru conservarea resurselor
·
educația pentru aventură
·
camping școlar.
(sursa: www.tribunainvatamantului.ro/educatia-outdoor-promovare-pentru-actualul-sistem-de-invatamant/)
6.
Etape în desfășurarea activităților
outdoor:
1.
identificarea/stabilirea activității
care va fi derulată, în funcție de vârsta elevilor și de disciplina școlară
2.
realizarea unui plan al orei de curs
(scop, obiective, rezultate, dorite)
3.
detalii tehnice:
Ø condițiile
climatice
Ø locația
Ø numărul
de elevi
Ø timpul
alocat
Ø resurse
materiale, financiare
4. evaluarea activității: - cantitativă
(resursele materiale utilizate; numărul de elevi implicați; numărul de cadre
didactice)
- calitativă
(gradul de implicare a elevilor; competențele dobândite)
- metode și instrumente
de evaluare utilizate (chestionar, focus-grup, observație)
- feedback
(oferă opinia participanților, nemulțumiri, propuneri).
7.
Un exemplu de aplicare în învățământul
preșcolar.
o
grupa mare
o
domeniul: cunoașterea mediului
o
într-o zi însorită de primăvară, plantăm
boabe de fasole (germinata în prealabil), urmând să monitorizăm săptămânal
creșterea plăntuțelor.
o
pentru a urmări/sesiza mai bine creșterea
plăntuțelor, vom înfige un bețișor lângă fiecare cuib, iar copilul responsabil
cu acea monitorizare va face un mic semn, marcând înălțimea plantei în acea
săptămână.
o
competențe vizate: - spirit de responsabilitate; abilitați
practice (de plantat, udat); spirit de echipă ( vor lucra în perechi)
8.
Imaginați o activitate de tip outdoor
pentru Educație muzicală, la clasa a IV- a.
9.
Întrebări pentru colegi/cadru
didactic:
a.
Este pregătit învățământul românesc
pentru activități de tip outdoor, la toate nivelurile sale ?
b.
Care vi se pare cel mai mare
impediment în implementarea educației outdoor în învățământul primar ?
c.
Care sunt două limite ale educației
outdoor ?
10. Bibliografie:
II.
Diferențiați următoarele concepte:
plan de învățare, plan individualizat de învățare, plan educațional, plan
educațional individualizat.
Prezentați
câte un model de realizare pentru fiecare concept diferit și argumentați
utilitatea.
·
Planul de învățare:
- este un document care planifică
învățarea pentru o anumită perioadă de timp
- are obiective
stabilite clar
- conținuturi bine definite
- poate fi adaptat la necesitățile celui care învață
·
utilitatea
acestuia rezidă în faptul că poate organiza învățarea, așa încât efortul de a
învăța are o finalitate; organizează conținuturile învățării pe etape.
·
planul individualizat de învățare
-
pornește de la adevărul că fiecare copil
are propriile nevoi și propriile puncte forte și, de asemenea, propriile
interese.
-
„planul individual de învățare este un
instrument specific unei scoli interesate de învățarea centrată pe elev și
funcționează după principiul diversității.”
-
nu este similar cu planul de intervenție
personalizat, cel din urmă vine în sprijinul unui copil cu cerințe educative
speciale.
-
se poate elabora pentru fiecare copil
dintr-o clasă și poate fi elaborat cu scopuri diverse ( de ex. cu scopul
creșterii succesului școlar).
-
se elaborează după un anumit algoritm:
Etapele unui plan individual de învățare:
·
elaborarea planului
-
cunoașterea potențialului de învățare al
copilului
-
identificarea punctelor care necesită
dezvoltare
-
formularea obiectivelor de învățare
-
planificarea activităților
-
stabilirea criteriilor de reușită
·
agrearea planului de către copil, părinți,
profesor.
·
punerea în practică a planului
·
evaluarea nivelului de realizare a
planului
-
Utilitatea
planului individual de învățare este evidentă, având în vedere că fiecare copil
este unic și trebuie tratat separat, individual, în funcție de necesitățile și
de idealurile sale.
·
Planul educațional individualizat
-
„reprezintă un instrument de monitorizare a progresului pe
cel puțin trei registre de dezvoltare cognitivă, emoțională și socială a
copilului.”
-
este „bazat pe potențialul elevului și rezultatele
școlare ale acestuia, este un instrument de planificare a echipei pedagogice de
profesori dispusă să ofere un proces de instruire eficientă a elevului.”
(Gianina
Massari, p.92)
„Componentele-cheie ale planului educațional
individualizat, ar trebui să cuprindă:
1. datele
de identificare
2. autoprezentarea
elevului
3. nivelul
abilităților sociale, modalitățile de petrecere a timpului liber, nivelul
competențelor, și al potențialului elevului (…)
4. planul
propriu-zis de acțiune pedagogică – va fi realizat de
cadrele didactice pentru fiecare disciplină de învățământ, prin precizarea
obiectivelor de dezvoltare, având ca punct de plecare nivelul potențialului
elevului, a competențelor vizate și a
acțiunilor concret stabilite pe termen scurt și mediu.
5. Evaluarea
globală pentru fiecare arie curriculară (…)
6. Evaluarea
planului de acțiune pedagogică.”
(Gianina
Massari, p. 92, 93)
Utilitate:
Prin faptul că profesorii și părinții lucrează „în echipă” pentru binele de
durată al copilului, acest tip de plan educațional este unul absolut benefic.
Pe de altă parte, părinții cunosc „elevul” din
perspectiva activităților, intereselor, preocupărilor extrașcolare, completând
cu informații valoroase imaginea elevului în mediul școlar.
Este un demers anevoios, depinde de multe variabile
(profesorii de la mai multe discipline școlare), bunăvoința și cooperarea
părinților etc.
Bibliografie:
·
Massari, G. (2014), Teoria și metodologia instruirii, curs ID, Iași: Editura UAIC
Comentarii
Trimiteți un comentariu